Pierdut in mine

 Sunt zile în care rămâi doar cu tine și te întrebi ce faci, ce ai făcut până acum. Te întrebi de ce lași timpul să treacă că și cum ai fi aici pentru totdeauna, Te Întrebi de ce tu nu îți ești de ajuns. Te întrebi de ce nu ești persoana care ai vrea să fii. Zile în care ai vrea să oprești lacrimile care curg și să te regăsești. Zile în care totul se prăbușește în jurul tău pentru că ești doar tu și nu știi cum să faci față. Zile în care realizezi că viața ta e limitată, că timpul din clepisdra se irosește chiar în momentul asta. Și că tu nu ești ce vrei să fii, că tu ești undeva pierdut în mrejele vieții, a viciilor, a plăcerilor, dar că plăcerile pe care le ai, le ai doar prin alte lucruri sau alți oameni. Zile în care vrei să reușești prin tine și te simți neputiincios. Zile în care nu știi în ce direcție ar trebui să o iei și unde vrei să ajungi. Zile în care sinele tău plânge, tu plângi. Zile în care ești pus la pământ de tine insusti. 

 Vrei câteodată să evadezi. Să nu mai trăiești zilele doar ca să fie trăite. Să nu mai faci aceleași lucruri doar că să umpli timpul dintre trezire și culcare. Zile în care nu știi de ce ai ajuns așa. 

 Zile în care trecutul te cuprinde împreună cu frica de viitor. Zile în care vrei să te regăsești în ceva ce îți place. În ceva ce numai tu poți face ca să te facă fericit. Zile în care nu mai vrei să mai reușești prin alții ci prin tine. Zile în care te doare toată ființa ta de neputința care te cuprinde.