exercițiu de imaginație.

 De multe ori mi-am pus întrebarea : oare eu m-aș plăcea pe mine dacă aș fi în pielea altcuiva? M-a fascinat întotdeauna modul în care mă văd alții, cum îmi percep gesturile, cuvintele, expresiile. Ce citesc din limbajul meu corporal și ce impresii au. Este într-adevăr ciudat sentimentul care te cuprinde când te simți privit. De la asta a și pornit exercițiul acesta de imaginație. Parcă gesturile tale devin controlate atunci când simți privirea altcuiva ațintită asupra ta, și acest lucru te face să te gândești cum te vede acea persoană. Este plăcut impresionată .. sau nu? Oricum, gesturile dintr-o dată devin robotizate și te întrebi ce gândește despre tine. 

 Ar fi interesant să te poți transpune preț de câteva minute, ore în pielea altcuiva și să te privești pe tine obiectiv. Oare defectele pe care le detești ți s-ar părea calități? Oare ai mai observa gesturile de care nu ești tocmai mândru? Sau mai degrabă ai fi fascinat de calitățile de care nici nu ți-ai fi dat seama doar uitându-te în oglindă? Oare ți-ar plăcea aspectul tău fizic? I-ai mai găsi atâtea defecte pe câte îi găsești acum? 

 Crezi că ai putea fi atras de tine dacă tu .. n-ai mai fi tu? 

 Deși sunt doar întrebări care nu își vor găsi răspuns , exercițiul de gândire și imaginație mă fascinează. Și într-un fel îmi redă un pic de încredere în mine . Poate că ei nu îmi observă toate defectele pe care ochiul meu critic nu le lasă să scape. 

 Voi ce spuneți?